Din norii gri și cenușii,

Un chip angelic se ivi.

În faţă vântul îi sufla,

Iar ploaia chipul îi uda.


Cu toate că s-a anunțat,

Că vine în al său regat,

Copacii reci şi dezgoliți,

Lacrimi aveau în ochii triști.


Chipul angelic s-a apropiat:

-Sunt toamna!

-Nu m-ați remarcat?

-Venit-am în al meu regat.


-V-am anunțat că am să sosesc,

-În regatul împărătesc.

-Sunt lunile ce-mi aparțin!

-Chiar nu știați că am să vin?


Crengile atunci s-au aplecat,

Precum solii de la palat.

Chipul angelic au salutat,

Coroanele și-au scuturat.

Pe toamna au încununat,

Cu mândrie, spuse apoi:

-Tu ești regină printre noi.

O doamnă, din regat.


Porți straie colorate,

Cu pasteluri minunate.

Din frunzele bogate,

De pe jos adunate.


După discuția încheiată,

Vântul a început să bată.

Porni o ploaie nebunească,

Cu lovituri pe la fereastră.


Pământul atunci s-a îmbrăcat,

Cu covorașul fermecat.

Sortat din culori ruginii,

Gălbui, maro şi arămii.


Gospodarii o așteptau,

Pocale cu vin ciocneau.

Din viță nobilă aleasă,

Toamna s-o sărbătorească.

Legume sortate și fructe,

Sunt puse bine la păstrare.

Iar gemuri dulci şi acre,

Dosite în cămare.



Hambarele sunt pline,

Cu grâu şi cu porumb.

Totul s-a adunat,

Să fie la iernat.


O, toamnă elegantă!

Tu ești cea mai bogată!

Dăruieşti omenirii,

După muncă, răsplata.